2011 – SELENA lupta pentru viata ei!
De la 2 ani si 6 luni, copilaria Selenei a insemnat cure de chimioterapie, punctii medulare si lombare, zeci de drumuri la spital si multe, multe analize. Cu toate acestea desi spune ca s-a saturat si nu mai vrea niciodata la spital se bucura de fiecare zi de la Bunul Dumnezeu.
Este o fetita tare cuminte. Asteptam cu nerabdare sa treaca ultimele luni din tratamentul cu citostatice si sa ne pregatim de gradi, sa putem spune ca am trecut cu bine de aceasta incercare.
Insa dupa o interventie la obrajorul drept ce parea in prima faza abcces, apoi nodul si care s-a dovedit a fi o formatiune tumorala – infiltatie leucemica, globulele rosii au inceput sa scada. Noi asteptam sa reluam tratamentul cu citostatice insa d-na doctor ne-a chemat la o punctie medulara si vestea pe care nu creadeam ca o vom mai auzi vreodata ne-a facut sa tremuram! Selena a facut recadere medulara si extramedulara – salvarea noastra transplantul de celule stem la un centru medical din strainatate. Acesta nu se poate realiza in Romania pentru ca la noi se poate efectua numai transplant de donator inrudit, iar la noi nu este nimeni din familie compatibil.
Chiar acum o perioada vorbeam cu cineva despre faptul ca as vrea sa pun cateva randuri pe acest blog, insa ceva ma retinea si ma tot gandeam sa astept sa treaca toata perioada de tratament, acum insa nu pot sa va spun ca Selena este bine asa cum ne-am dorit, asa cum am sperat, va spun ca Selena a inceput din nou chimioterapia pentru recidiva, ca nu coboara din pat, vrea acasa si tresare de fiecare data cand se deschide usa. Sta zi si noapte numai pe picioarele mele, iar ochisorii ei sunt mai tristi ca niciodata.Am montat cateterul venos central inca din prima zi de chimioterapie, caci dupa o saptamana de analize cu greu Selenei i se mai putea gasi vreo vena. Devine isterica de-a dreptul cand este vorba de branula, iar la interventia de la obrajor a fost nevoie sa o adoarma cu gaz sa-i poate prinde o vena si aceea la piciorus.
Imi spune ca ma iubeste si de aia sta nemiscata sa i se faca tratamentul ca nu vrea sa ma supere.
Are acum 4 ani si 6 luni si intreband-o la ce sa gandeste cand sta la mami pe picioare imi spune ca viseaza sa nu mai stea aici la spital niciodata. Important este sa raspunda la tratamentul pe care l-am inceput si apoi sa gasim in cel mai scurt timp posibil donator in registrul international.
Ne asteapta un drum lung insa Selena va lupta si va invinge de data acesta pentru totdeauna. Cand pleaca tati de la noi imi spune “un secret” ca-l iubeste prea mult si-i vine sa planga ca nu poate sa stea cu noi, pe care trebuie sa i-l transmit eu. Am credinta ca vom invinge in acesta lupta!
Multumim tuturor celor care ne-au ajutat pana acum si tuturor celor care ne vor ajuta! Dumnezeu sa ne ajute tuturor! Orice ajutor oricat de mic este binevenit!
Trebuie sa nu uitam ceea ce spun temerarii – invingatorii cancerului:
CANCERUL TREMURA IN FATA SPERANTEI!
Ma rog la Bunul Dumnezeu sa ne ajute,
sa o salveze pe Selena Daria!